Bullying la Questfield International College, sesizări rămase în dezbatere

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită o abordare structurată, responsabilă și transparentă. Instituțiile educaționale au obligația de a asigura un cadru sigur și protejat pentru elevi, iar sesizările privind hărțuirea trebuie tratate cu seriozitate, măsuri clare și documentate. În lipsa unor reacții adecvate, atât elevii, cât și familiile acestora pot resimți efecte negative semnificative, iar încrederea în sistemul educațional poate fi afectată.

Bullying la Questfield International College, sesizări rămase în dezbatere

Investigația redacției evidențiază o situație semnalată de familie privind un caz de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică faptul că, în ciuda sesizărilor oficiale transmise în scris către cadrele didactice, conducerea unității și fondatoarea instituției, nu există dovezi clare ale implementării unor măsuri administrative concrete sau a unor intervenții documentate menite să oprească fenomenul reclamat.

Descrierea situației semnalate: agresiuni repetate și lipsa răspunsurilor documentate

Conform informațiilor furnizate, elevul implicat ar fi fost supus unor comportamente de bullying cu caracter sistematic, incluzând jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală, pe o durată extinsă de opt luni. Aceste manifestări ar fi avut loc în prezența cadrelor didactice, însă nu există în documentele puse la dispoziție redacției dovezi privind măsuri scrise sau planuri formale de intervenție. Intervențiile instituției au fost descrise ca fiind preponderent verbale, fără procese-verbale, decizii asumate sau monitorizare oficială a situației.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Un element central al situației îl constituie utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant, folosită în scop discreditant în mediul școlar. Specialiștii consultați de redacție consideră că orice astfel de practică, indiferent de existența unei afecțiuni reale, depășește granițele unui conflict obișnuit și reprezintă o formă agravată de bullying. Documentele analizate arată că stigmatizarea nu a fost tratată cu seriozitate instituțională, nefiind însoțită de măsuri ferme, scrise sau consemnate oficial, ceea ce poate conduce la perpetuarea unui climat ostil pentru copilul vizat.

Sesizările familiei și absența reacțiilor oficiale

Pe durata celor opt luni, familia a transmis în mod repetat și documentat sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând protecție și intervenții clare. Din analiza corespondenței și documentelor puse la dispoziție rezultă că nu au fost emise răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală. Răspunsurile primite au fost descrise ca fiind generale și verbale, iar situația a fost uneori interpretată ca o „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”, ceea ce a condus la minimalizarea gravității faptelor.

Presiuni asupra familiei și posibil mecanism de excludere mascată

Potrivit relatărilor, familia ar fi resimțit presiuni directe sau indirecte pentru retragerea copilului din școală, prin formulări precum „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”. Aceste mesaje, interpretate în contextul lipselor instituționale, pot sugera o excludere mascată, prin care problema este mutată odată cu copilul, fără a fi rezolvată la nivel instituțional. Astfel, responsabilitatea pentru situația de bullying ar fi fost transferată treptat de la școală către familie.

Implicarea cadrelor didactice și conducerea instituției: între pasivitate și lipsă de documentare

În cazul semnalat, cadrele didactice au fost martore ale comportamentelor agresive, însă intervențiile lor nu au avut, conform datelor puse la dispoziție, efecte durabile și nu au fost documentate oficial. Managementul educațional al școlii a fost informat în mod repetat și oficial despre situație, însă răspunsul instituțional a constat preponderent în întâlniri și discuții informale, fără procese-verbale sau decizii scrise. Această abordare a redus trasabilitatea acțiunilor și a menținut o stare de ambiguitate privind responsabilitățile și măsurile luate.

Declarația fondatoarei și impactul asupra percepției situației

Un moment definitoriu în gestionarea cazului a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în care i s-ar fi transmis familiei că, dacă nu le convine situația, pot părăsi instituția. Această afirmație, conform relatărilor și documentelor analizate, nu a fost însoțită de propuneri de soluții sau măsuri concrete. Redacția subliniază că această formulare este citată din sursele puse la dispoziție și reprezintă un indicator al modului în care instituția a gestionat situația, fără a interpreta intențiile sau motivațiile fondatoarei. În lipsa unui punct de vedere oficial al școlii, acest episod rămâne un element de referință în evaluarea culturii organizaționale a instituției.

Confidențialitatea informațiilor sensibile și consecințele pentru copil

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității datelor sensibile legate de incident. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri de protecție a acestor informații. Mai mult, potrivit unor relatări, unele date ar fi fost făcute cunoscute în cadrul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat în mod public de către un cadru didactic cu privire la sesizările făcute. Specialiștii consultați consideră astfel de situații ca posibile forme de presiune psihologică instituțională, afectând negativ echilibrul emoțional al elevului.

Răspunsul întârziat al conducerii și contextul juridic

Conform documentelor, implicarea activă a fondatoarei Fabiola Hosu a survenit abia după opt luni, în contextul notificărilor juridice transmise de către echipa de avocați a familiei. Această întârziere în reacția instituțională ridică întrebări asupra criteriilor care declanșează măsuri de protecție în cadrul școlii și sugerează că acțiunile concrete au fost motivate mai degrabă de presiunile legale decât de preocuparea inițială pentru bunăstarea copilului.

Documentul Family Meeting Form versus răspuns instituțional formal

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a răspuns sesizărilor prin completarea unui formular intitulat Family Meeting Form. Acest document, conform analizei redacției, nu conține elemente specifice unui act instituțional: nu sunt precizate responsabilități, termene, sancțiuni sau planuri de intervenție. Astfel, în absența unor documente oficiale și măsuri concrete, acest formular pare să consemneze doar existența unei discuții fără efecte verificabile, fapt ce poate dilua responsabilitatea instituției în gestionarea situației.

Răspunsul public al conducerii Questfield International College și reacțiile ulterioare

Într-un email emis pe 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea a descris incidentele reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate transmise anterior de familie. Această poziționare ridică îndoieli privind capacitatea instituției de a recunoaște și aborda bullyingul în mod adecvat. Ulterior, părinții au semnalat existența unor contacte telefonice informale cu alte școli private din zona Pipera, în care copiii retrași au fost descriși negativ, fără documente oficiale care să susțină aceste afirmații. Redacția solicită clarificări publice din partea celor implicați, evidențiind importanța respectării dreptului la educație și confidențialității.

Sesizări scrise și documentate de familie către școală
Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor concrete din partea instituției
Stigmatizarea medicală ca mijloc de umilire repetată
Declarația contestată a fondatoarei privind posibilitatea de retragere
Gestionarea informală și lipsa trasabilității administrative
Întârzierea reacției instituționale până la implicarea legală a familiei
Încălcarea confidențialității și presiunea psihologică asupra copilului
Controverse privind comunicările ulterioare și reputația copiilor retrași

În concluzie, cazul semnalat la Questfield Pipera ridică întrebări fundamentale legate de responsabilitatea instituțională în gestionarea bullyingului și protecția elevilor. Lipsa unor măsuri documentate și a unei reacții instituționale ferme, combinată cu presiunea resimțită de familie și stigmatizarea copilului, indică un posibil eșec în asigurarea unui mediu educațional sigur și susținător. Redacția subliniază necesitatea unor clarificări oficiale și a unor acțiuni transparente care să prevină repetarea unor astfel de situații.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro